Pe strada Someșului din Arad, o femeie de 48 de ani intră acasă pe un drum de pământ. Vecinii știu cum e: gropi, noroi când plouă, praf când nu plouă. Restul orașului a mers mai departe. Ea a rămas în urmă, pe o bucată de stradă uitată undeva între calea ferată și strada 6 Vânători.
Ceea ce face povestea ei diferită față de miile de cazuri similare din România este că femeia nu a acceptat situația. Nu s-a plâns la gard cu vecinii. A ales să ia calea instanței, iar la capătul unui drum lung de procese, Primăria Arad a fost obligată să-i plătească 25.000 de lei daune morale. Un precedent pe care avocatul ei îl descrie drept unic la nivelul municipiului.
Dar banii au venit. Asfaltul, nu.
Un deceniu de taxe pentru o stradă care nu exista pe hârtie
Povestea are rădăcini mai adânci decât pare la prima vedere. Acum aproximativ zece ani, Primăria Arad a recadrat strada Someșului într-o categorie superioară de impozitare, Zona B, fără ca aceasta să beneficieze de nicio infrastructură care să justifice această clasificare. Fără asfalt, fără trotuare, fără nimic din ce presupune o stradă dintr-o zonă cu taxe mai mari. Localnicii au plătit în tăcere, an după an, impozite calculate la standarde pe care strada lor nu le-a atins niciodată.
Femeia a sesizat primăria de mai multe ori. Nimeni nu s-a grăbit să răspundă cu ceva concret. Solicitările s-au pierdut prin dosare, prin birouri, prin promisiuni vagi despre liste de așteptare și priorități bugetare. Până când, la un moment dat, a decis că e suficient.
A angajat un avocat și a dat Primăria în judecată.
Ce a decis instanța, pas cu pas
Prima victorie a venit în martie 2024, când Tribunalul Arad a pronunțat sentința civilă nr. 395, prin care obliga Primăria Municipiului Arad să asfalteze porțiunea de pe strada Someșului situată între calea ferată și strada 6 Vânători și să amenajeze trotuare pe această porțiune. Instanța a stabilit și o penalitate de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere în cazul neexecutării lucrărilor.
Primăria a executat parțial. Trotuarele au fost realizate, în cursul anului 2024. Partea carosabilă, adică asfaltul propriu-zis, nu a fost atinsă.
Al doilea proces a adus hotărârea definitivă a Curții de Apel Timișoara, pronunțată pe 10 decembrie 2024. Judecătorii nu doar că au confirmat obligația de asfaltare, dar au acordat și 25.000 de lei daune morale, cu un raționament juridic pe care avocatul Marius Ovidiu Chiș l-a explicat clar: „Prin neasfaltarea străzii, a fost grav încălcat dreptul celor care locuiesc acolo la demnitate umană și dreptul la viață privată, motiv pentru care au fost acordate despăgubirile morale.”
Curtea a mers mai departe și a aplicat Primăriei o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 10 decembrie 2024, sumă care se face venit la bugetul de stat. Simultan, femeia are dreptul la 100 de lei penalități zilnice, plătite de municipalitate, până la executarea efectivă a lucrărilor sau cel mult trei luni de la comunicarea hotărârii.
Pe scurt: cu cât Primăria întârzie mai mult, cu atât costă mai mult.
Avocatul Marius Ovidiu Chiș a precizat vineri, 22 mai 2026, că daunele morale de 25.000 de lei au fost achitate clientei sale. Dar strada Someșului arată exact la fel ca acum doi ani. Niciun centimetru de asfalt nu a fost pus din decembrie 2024 încoace, deși sentința este definitivă de cinci luni.
Reprezentanții Primăriei Arad au transmis că proiectul se află în faza de elaborare a documentației tehnico-economice și că, după aprobarea bugetului pe acest an, se vor parcurge etapele necesare pentru implementare. Cu alte cuvinte, procedura abia a început. „Întotdeauna Primăria Municipiului Arad a pus în aplicare sentințele pronunțate de instanțele de judecată”, au declarat reprezentanții municipalității, adăugând că strada Someșului se află în atenția lor încă dinainte de pronunțarea sentinței din 2024.
Între timp, femeia a deschis al treilea proces împotriva Primăriei, prin care solicită calcularea exactă a penalităților și a tuturor despăgubirilor acumulate. Avocatul ei a cerut Curții de Apel Timișoara și cuantificarea penalităților pentru întârzierea la plata daunelor morale, iar dosarul este încă pe rol.
Impozit de Zona B, stradă de altă epocă
Un detaliu care a cântărit greu în instanță a fost tocmai această discrepanță fiscală. Strada Someșului a fost clasificată în Zona B de impozitare, categorie care presupune o infrastructură urbană funcțională. În realitate, localnicii plăteau taxe mai mari pentru un drum de pământ. Femeia a cerut recadrarea proprietății sale și a obținut-o, dar doar pentru viitor. Primăria nu a vrut să restituie retroactiv diferența percepută ilegal în toți anii anteriori. „Clienta mea a solicitat schimbarea acestei încadrări, a obținut-o, dar în mod retroactiv autoritatea locală nu a vrut să achite diferența pe care a încasat-o nelegal atunci când a perceput impozitul pentru Zona B”, a declarat avocatul Chiș.
Vecinii ei se află în aceeași situație, plătind în continuare la categorii superioare de impozitare pentru aceeași stradă neasfaltată. „Ar trebui să ne încadreze și pe noi. Doar stăm aici, suntem vecini”, a spus unul dintre ei. Recadrarea fiscală s-a aplicat strict pentru proprietatea femeii care a mers în instanță. Ceilalți, dacă nu procesează, rămân unde sunt.
Avocatul Chiș a subliniat că, din cunoștințele sale, acesta este un caz unic la nivelul municipiului Arad: o persoană care a obținut daune morale de la o primărie exclusiv pentru că strada ei nu este asfaltată.
Locuitorii de pe strada Someșului nu par surprinși de cum s-au derulat lucrurile. „Toată e cu gropi, uitați!” spune un bărbat care trece pe lângă camerele de filmat. „Este disconfort foarte mare”, adaugă o femeie. Purtătorul de cuvânt al Primăriei, Ralu Cotrău, a confirmat că deocamdată investiția se află în faza de elaborare a documentației tehnico-economice.
Documentație tehnico-economică. La cinci luni după o sentință definitivă. Și la peste zece ani după ce strada a fost taxată ca și cum ar fi existat cu adevărat.
Poate că întrebarea corectă nu e de ce o singură femeie a ajuns să câștige în instanță. Întrebarea e de ce vecinii ei, în exact aceleași condiții, nu au făcut-o.
