În fiecare dimineață în care ne trezim și ne bem cafeaua fără să ne gândim la nimic anume, undeva în România, 150 de oameni suferă un accident vascular cerebral. Unii vor supraviețui fără sechele. Alții nu vor mai putea vorbi niciodată. Câțiva nu vor mai ajunge acasă.
Accidentul vascular cerebral este a doua cauză de mortalitate din România, după bolile de inimă. Nu e o statistică abstractă. E un număr care, dacă îl împarți la 24 de ore, înseamnă că, în medie, un român face AVC la fiecare 10 minute.
Și totuși, medicii spun că cea mai mare parte din aceste cazuri puteau fi prevenite.
Ce se întâmplă în creier în momentul unui AVC
Accidentul vascular cerebral apare atunci când fluxul de sânge către o zonă a creierului este întrerupt sau redus brusc. Creierul nu primește oxigen și nutrienți, celulele încep să moară, iar efectele se văd aproape imediat: față asimetrică, mână slăbită, vorbire încâlcită, confuzie sau pierderea cunoștinței.
Există două tipuri principale. AVC-ul ischemic apare prin blocarea unei artere, de obicei de un cheag de sânge, și reprezintă cel mai frecvent tip. AVC-ul hemoragic apare când un vas de sânge se rupe și sânge pătrunde în țesuturile din jur. Ambele sunt urgențe medicale majore, dar evoluția lor poate fi diferită.
Medicul neurolog Roxana Vintilă, de la Hyperclinica MedLife Favorit, explică că există și o formă intermediară, mai puțin cunoscută: „AVC-urile tranzitorii presupun întreruperea fluxului de scurtă durată. Nu se produc leziuni la nivelul creierului, manifestările clinice dispar în cel mult o oră, dar este importantă recunoaşterea sa pentru că poate semnaliza apariţia unui AVC constituit în următoarele zile sau săptămâni.”
Cu alte cuvinte, un AVC tranzitoriu e un avertisment. Și avertismentele se ignoră, de obicei, până e prea târziu.
Regula FAST: cel mai simplu instrument care poate salva o viață
Viteza de intervenție este factorul care separă o recuperare completă de o viață cu sechele permanente. Fereastra terapeutică în care se mai poate face ceva este de maxim 4 ore și 30 de minute de la debutul simptomelor. Dacă în acest interval pacientul ajunge la un spital cu unitate de neurologie vasculară, medicii pot administra tratament trombolitic, adică pot dizolva cheagul, sau pot extrage cheagul prin trombectomie endovasculară.
Problema e că mulți oameni nu recunosc semnele unui AVC la timp. Uneori nici pacientul, nici familia.
Pentru asta există metoda FAST, o prescurtare de la Față, Brațe, Vorbire, Timp. Dacă fața unei persoane prezintă asimetrie, dacă un colț al gurii atârnă mai jos, dacă nu poate ridica ambele brațe la același nivel, dacă vorbirea îi este neclară sau nu înțelege ce i se spune, trebuie sunat imediat la 112. Dr. Vintilă adaugă că pot apărea și tulburări de vedere, amețeală, vertij, stări confuzionale, iar în cazul AVC-ului hemoragic, o durere de cap bruscă și foarte puternică.
Fiecare minut în care creierul rămâne fără sânge înseamnă aproximativ 1,9 milioane de neuroni pierduți. Nu e metaforă. E fiziologie.
Vârsta nu mai este o scuză: AVC-ul lovește tot mai mulți tineri
Dacă ai sub 50 de ani și crezi că AVC-ul e o problemă a bătrâneții, statisticile te contrazic. Aproximativ 15% din totalul cazurilor de AVC din România se produc la persoane de până în 50 de ani, iar tendința este în creștere. La nivel global, incidența AVC la tineri a crescut cu 40% în ultimele decenii.
Medicii identifică un tablou destul de clar al tânărului cu risc ridicat: sedentarism, alimentație bogată în grăsimi și carbohidrați procesați, fumat, alcool în exces, consum de energizante, steroizi anabolizanți și, din ce în ce mai frecvent în România, droguri.
Cocaina este drogul cel mai puternic asociat cu AVC-ul la tineri. Riscul este maxim în primele 24 de ore de la consum și poate provoca atât un AVC ischemic, prin spasmul vaselor, cât și unul hemoragic, prin creșterea explozivă a tensiunii arteriale. Canabisul, consumat frecvent, a fost corelat cu o creștere a riscului de AVC de aproximativ 37%, iar etnobotanicele, acei canabinoizi sintetici, pot provoca spasme cerebrale severe chiar și la tineri fără niciun alt factor de risc cunoscut.
Nimeni nu îți spune asta la petrecere.
De ce luna ianuarie e mai periculoasă decât crezi
Există un fenomen documentat în studiile internaționale pe care puțini români îl știu: accidentele vasculare cerebrale și infarctele sunt semnificativ mai frecvente în luna ianuarie, indiferent de temperatura de afară. Cercetări realizate pe eșantioane de 1,7 milioane de persoane din Statele Unite au confirmat un vârf al mortalității cardiovasculare în prima lună a anului, chiar și în orașe cu ierni blânde, ca Los Angeles.
Explicațiile sunt mai complexe decât frigul de afară. Poluarea aerului atinge niveluri maxime iarna, mai ales în marile orașe. Dioxidul de azot și particulele fine provenite din trafic intră în fluxul sanguin prin plămâni, declanșând inflamație și favorizând formarea de cheaguri. Gripa și infecțiile respiratorii acționează similar, inflamând vasele și destabilizând depozitele de grăsime de pe pereții arteriali.
La acestea se adaugă un factor mai puțin intuitiv: ritmul circadian. Genele implicate în reglarea sistemului imunitar funcționează diferit în funcție de anotimp, iar gena ARNTL, care suprimă inflamația, este cel mai puțin activă tocmai în ianuarie. Combinați asta cu deficitul de vitamina D specific iernii, cu lipsa de somn din perioada sărbătorilor și cu stresul specific începutului de an, și obțineți ce specialiștii numesc „cronorisc”: o suprapunere de factori care, împreună, pot fi fatali.
Datele arată că riscul de a face un atac de cord sau un AVC este semnificativ mai mare dimineața, între orele 6 și 12, și că perturbarea somnului sau schimbarea bruscă a orei, cum se întâmplă la trecerea la ora de vară, crește cu 24% numărul atacurilor de cord în ziua de luni imediat următoare.
60-70% din cazuri pot fi prevenite: ce înseamnă asta în practică
Cifra care ar trebui să schimbe modul în care privim AVC-ul este aceasta: între 60 și 70% din cazuri au la bază cauze controlabile, legate de stilul de viață sau de boli tratabile. Medicul neurolog Roxana Vintilă este direct în privința asta: „Studiile arată că în proporţie de 60-70%, AVC-urile au la bază cauze controlabile. Factorii de risc sunt afecţiuni ca hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat, fibrilaţia atrială. Fumatul, sedentarismul, obezitatea sunt factori de risc modificabili, pacientul putând lua măsuri din timp.”
Hipertensiunea arterială este, de departe, cel mai important factor de risc. Milioane de români au tensiunea crescută și nu știu. Sau știu, dar nu iau tratament constant. Colesterolul crescut, diabetul zaharat necontrolat și fibrilația atrială, o aritmie cardiacă care favorizează formarea cheagurilor, completează tabloul bolilor care împing un pacient spre AVC fără ca el să simtă nimic alarmant ani de zile.
Bărbații sunt mai expuși până la 55-60 de ani, după care riscul se echilibrează și chiar se inversează. Femeile după menopauză pierd protecția oferită de estrogen, care până atunci le ținea vasele mai suple și mai rezistente. Vârsta, sexul și istoricul familial sunt singurii factori pe care nu îi poți controla.
Pe restul îi poți controla.
Genetica intră și ea în ecuație
Există și o componentă genetică în riscul de AVC, deși e mai mică decât cred mulți oameni. Bolile genetice rare care cauzează direct un AVC, precum sindromul CADASIL sau boala Fabry, reprezintă doar 1-5% din total. Mult mai frecventă este predispoziția moștenită pentru hipertensiune, diabet, hipercolesterolemie familială sau trombofilii, mutații genetice care fac sângele să se coaguleze mai ușor.
Dr. Vintilă estimează că „riscul unei predispoziţii genetice în cazul dezvoltării unui AVC este de 30-40%”. Asta nu înseamnă că dacă ai moștenit factorii de risc, AVC-ul este inevitabil. Înseamnă că ai mai puțin dreptul să te comporți de parcă nu există.
Există deja teste genetice care pot identifica predispoziții pentru zeci de boli comune, inclusiv pentru factorii de risc cardiovasculari. Medicina preventivă nu mai e apanajul câtorva. Problema e că puțini aleg să meargă la medic înainte să apară simptomele.
Ce poți face concret, începând de azi
Recomandările medicilor nu sunt spectaculoase. Măsoară-ți tensiunea arterial regulat, mai ales dacă ai peste 40 de ani sau ai rude cu hipertensiune. Fă analize anuale care să includă glicemia și profilul lipidic. Nu fuma. Dacă fumezi, oprește-te. Mișcă-te 30 de minute pe zi, nu neapărat la sală, ci orice formă de activitate fizică susținută. Reduce sarea și grăsimile saturate din alimentație. Gestionează stresul, nu cu alcool sau cu mâncat pe fond emoțional, ci cu somn suficient, exercițiu și, dacă e nevoie, cu ajutor specializat.
Dacă ești tânăr și crezi că toate astea sunt pentru altcineva, amintește-ți că 15% din AVC-urile din România se produc la oameni care nu au împlinit 50 de ani. Și că un AVC la 35 de ani e mult mai greu de acceptat decât la 70, nu pentru că ar fi mai grav medical, ci pentru că ai toată viața în față și dintr-odată nu mai poți să o trăiești cum voiai.
Există un decalaj ciudat în România între cât de mult știm despre AVC în teorie și cât de puțin facem în practică. Tensiunea o măsurăm când ne simțim rău. Analizele le facem când ne trimite medicul. Schimbăm ceva din alimentație câteva săptămâni după un episod care ne sperie, apoi uităm.
150 de români pe zi nu au mai putut să uite.
