Cifrele publicate joi de Eurostat nu lasă loc de interpretare: în 2024, în întreaga Uniune Europeană s-au născut mai puțini copii decât au murit oameni, iar această tendință nu mai e o surpriză de câțiva ani. Ce surprinde, totuși, e cât de adânc a intrat Europa în acest teritoriu și ce loc ocupă România în această hartă a declinului demografic.
Nu e vorba de o criză nouă. E vorba de o criză care s-a adâncit lent, timp de două decenii, în fiecare stat membru, fără excepție.
Raportul Eurostat publicat pe 22 mai 2026 acoperă evoluțiile demografice din 2024 și le pune în perspectivă față de 2004, oferind una dintre cele mai complete radiografii ale populației europene din ultimii ani. Și radiografia nu e flatantă.
O Europă care face tot mai puțini copii
În 2024, rata brută a natalității în UE a coborât la 7,9 nașteri vii la 1.000 de persoane. Acum douăzeci de ani, această cifră era mai mare în toate statele membre, fără excepție. Cipru, Irlanda și Franța mai rezistă relativ bine, cu rate de 10,0, 9,9 și respectiv 9,6 nașteri la 1.000 de locuitori. Dar la capătul opus al clasamentului se află Italia cu 6,3, Spania cu 6,5 și Lituania alături de Grecia, ambele cu 6,6. Sunt țări mari, cu economii puternice sau cu tradiții familiale solide, care se confruntă acum cu o problemă pe care banii nu o rezolvă automat.
Rata totală de fertilitate în UE a ajuns la 1,34 nașteri vii per femeie în 2024, față de 1,46 în 2004. Pragul de înlocuire a populației, adică nivelul la care o societate se reproduce natural fără a scădea numeric, este de 2,1. Europa e la mai mult de jumătate sub acest prag.
Malta a înregistrat o rată de 1,01, intrând în categoria denumită tehnic „fertilitate de la cel mai scăzut nivel”, adică sub 1,3. Bulgaria a raportat cel mai mare nivel din UE, de 1,72, dar și acolo e departe de ce ar fi necesar pentru stabilizarea populației.
Mortalitatea a urcat la o medie de 10,7 decese la 1.000 de persoane în 2024. Matematic, rezultatul e un spor natural negativ de -2,8 la nivel european: mai mulți oameni au murit decât s-au născut. Bulgaria, Letonia și Lituania au înregistrat cele mai mari deficite, cu valori de -7,3, -7,4 și respectiv -6,4. Singurul contrast pozitiv vine din Irlanda, Cipru și Luxemburg.
Mamele tinere din România și un paradox greu de ignorat
România ocupă un loc distinct în această statistică europeană, și nu neapărat unul reconfortant. Vârsta medie la primul copil a crescut în toată Europa: de la 28,9 ani în 2014 la 29,9 ani în 2024. Femeile din Italia devin mame pentru prima dată la 31,9 ani în medie, cele din Luxemburg la 31,6, cele din Spania la 31,5. Sunt societăți în care oamenii amână familia pentru carieră, pentru stabilitate financiară sau pur și simplu pentru că nu se simt pregătiți.
România stă la polul opus. Vârsta medie a mamelor la primul copil este de 27,2 ani, plasând țara pe locul al doilea în UE după Bulgaria (26,9 ani) și înainte de Slovacia (27,4 ani). Și tot în România, vârsta medie la prima căsătorie este cea mai mică din toată Uniunea, 28,4 ani pentru femei și 31,5 ani pentru bărbați.
Pe hârtie, ai putea spune că România e o țară în care oamenii se căsătoresc devreme și au copii tineri, ceea ce ar trebui să favorizeze natalitatea. Dar datele demografice globale ale țării contrazic această imagine.
Rata de căsătorie din România e printre cele mai ridicate din UE, 5,3 căsătorii la 1.000 de persoane, depășită doar de Letonia cu 5,5. Rata divorțurilor e una dintre cele mai mici, 1,1 la 1.000 de persoane, alături de Malta și Slovenia. Pare un tablou al stabilității familiale. Și totuși, România se numără printre statele cu cele mai mari pierderi de populație din UE în ultimii 20 de ani.
Asta e întrebarea la care statisticile nu răspund singure.
Speranța de viață crește, dar decalajul față de Vest rămâne
Există și o veste mai bună în raportul Eurostat, cel puțin în termeni absoluți. Speranța de viață la naștere în UE a ajuns în 2024 la 81,5 ani. Femeile trăiesc în medie 84,1 ani, bărbații 78,9 ani, o diferență de 5,2 ani care se menține relativ constantă.
Spania conduce clasamentul longevității cu 84 de ani medie, urmată de Suedia cu 83,8 și Italia cu 83,7. La celălalt capăt, Bulgaria are o speranță de viață de 75,8 ani, Letonia 76,4 ani, iar România 76,5 ani. Sunt cifrele care arată că un om din România trăiește în medie cu aproape 8 ani mai puțin decât unul din Spania.
Comparând 2004 cu 2024, speranța de viață a crescut în toate țările UE. Cea mai mare creștere a fost în Estonia, plus 7 ani. România a avansat cu 5,1 ani, o evoluție notabilă, depășită doar de Estonia, Letonia și Lituania. Progresul există. Distanța față de vest rămâne, totuși, considerabilă.
Cel mai mare decalaj de gen se înregistrează în Letonia: femeile trăiesc acolo cu 9,8 ani mai mult decât bărbații. Olanda are cel mai mic decalaj de gen din UE, de doar 2,8 ani.
Cifrele despre România capătă un alt relief când sunt puse una lângă alta: o țară unde oamenii se căsătoresc cel mai devreme din UE, unde mamele sunt printre cele mai tinere, unde rata divorțurilor e printre cele mai mici, dar unde populația continuă să scadă într-un ritm pe care politicile publice de până acum nu l-au inversat. Emigrarea masivă din ultimele două decenii, mai ales a tinerilor și a persoanelor cu studii, a adăugat un strat suplimentar acestui tablou demografic. România nu pierde oameni doar pentru că nu se nasc destui copii, ci și pentru că mulți dintre cei care se nasc nu rămân.
Sporul natural negativ al României e alimentat de o mortalitate ridicată, una dintre problemele cronice ale sistemului de sănătate, dar și de o natalitate care, deși susținută de mame tinere, nu reușește să compenseze decesele. Paradoxul maternității precoce și al natalității insuficiente există și în alte state estice, dar România îl ilustrează poate cel mai bine.
În 2024, aproximativ 3,6 milioane de copii s-au născut în întreaga Uniune Europeană. Șase la sută dintre ei au fost aduși pe lume de mame de 40 de ani și peste, o pondere dublă față de 2004, când era de 3%. Grecia și Spania conduc acest segment, cu 11% și respectiv 10% din totalul nașterilor. România, cu mamele sale tinere, se află la capătul opus al acestui trend. Dar nici mamele tinere nu mai sunt atât de multe pe cât ar trebui să fie pentru ca cifrele să se redreseze.
Proporția nașterilor în afara căsătoriei a ajuns la 41% în UE în 2024. În șapte state membre, mai mult de jumătate dintre copii se nasc în afara unui mariaj oficial. Bulgaria conduce cu 62%, urmată de Franța cu 60% și Portugalia cu 59%. România stă diferit față de această tendință, iar ratele ei de căsătorie timpurie și de natalitate în cuplu rămân printre cele mai tradiționale din bloc.
Eurostat nu oferă soluții, e firesc. Oferă cifre. Iar cifrele din 2024 arată că nicio țară din UE nu a reușit să inverseze tendința de scădere a natalității față de acum 20 de ani. Unele au încetinit-o, altele au compensat-o prin imigrație, câteva încearcă politici agresive de sprijin pentru familii cu copii. Rezultatele sunt, deocamdată, modeste.
Europa îmbătrânește. România îmbătrânește și se golește în același timp. Iar faptul că mamele române sunt printre cele mai tinere din continent nu mai e o statistică reconfortantă, ci o întrebare despre ce se întâmplă cu toți ceilalți care aleg altceva sau aleg să plece.
