Undeva în birourile AAAS — instituția care ar trebui să administreze activele și creanțele statului român — există sute de dosare despre care nu se știe, oficial, absolut nimic. Nu suma datorată, nu stadiul procedurii, nu dacă mai există vreo șansă de recuperare. Pur și simplu, nimic.
Și totuși, banii aceia există pe hârtie. Două miliarde șapte sute șaizeci de milioane de lei, conform datelor parțiale pe care instituția le-a putut furniza. O avere, după orice standard. Din care statul român a reușit să recupereze efectiv 206,8 milioane de lei.
Matematica e simplă și dureroasă: 7,48%. Atât a intrat, în cel mai optimist scenariu posibil, din tot ce România ar fi trebuit să încaseze.
O instituție care nu știe ce administrează
Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prescurtată AAAS, există de peste două decenii. Are sediu, buget de la bugetul de stat, conducere numită politic și un mandat clar: să gestioneze participațiile și creanțele statului, să le valorifice, să recupereze banii publici pierduți prin falimente și insolvențe. Pe hârtie, sună rezonabil. În practică, o informare recentă a vicepremierului Oana Gheorghiu transmisă Guvernului descrie o realitate greu de digerat pentru oricine a plătit vreodată un impozit la timp.
Documentul, intitulat „Informare privind stadiul administrării portofoliului de participații și creanțe al statului de către AAAS”, constată că instituția nu știe exact câte entități are în portofoliu. Nu e o cifră aproximativă, nu e o marjă de eroare acceptabilă. E o necunoaștere structurală, documentată oficial, prezentată Guvernului ca problemă urgentă.
Circa 740 de companii din portofoliul AAAS nu au nicio informație disponibilă în evidențele instituției. Zero date. Nici măcar cele de bază.
Florin Daniel Geantă conduce această instituție. E la al doilea mandat în fruntea AAAS, după ce a mai ocupat funcția între 2017 și 2019. Înainte de politică, a lucrat în vânzări la companii precum British American Tobacco și Hermes Pharma. A intrat în politică pe listele PDL, a trecut la UNPR, apoi la PSD. Drumul său spre fotoliul de la AAAS urmează o logică recognoscibilă în peisajul administrativ românesc.
Două decenii de proceduri fără rezultat
Informarea vicepremierului Gheorghiu menționează că 30 de proceduri de recuperare a creanțelor durează de peste 20 de ani. Douăzeci de ani în care dosarele au circulat, avocații au fost plătiți, termenele au venit și au trecut, iar banii nu s-au mai văzut. Nici nu e clar dacă mai pot fi recuperați vreodată.
Problema nu e doar viteza. E că în 69% din portofoliu, AAAS nu a raportat niciun demers instituțional concret. Nicio acțiune, nicio solicitare, nicio mișcare documentată. Dosarele există. Creanțele există. Instituția există. Acțiunea lipsește.
Iar absența acțiunii în proceduri de insolvență și faliment nu e o chestiune administrativă minoră. Legea nr. 85/2014 privind insolvența prevede un termen de 45 de zile pentru înscrierea la masa credală. Cine nu se înscrie în termen, pierde. Nu amânare, nu contestație, nu revenire. Pierde definitiv dreptul de a recupera acea creanță.
Informarea vicepremierului o spune explicit: „Fără o evidență operativă a termenelor, există riscul ca AAAS să fi pierdut creanțe prin neînscriere la masa credală în termenul de 45 de zile.” Riscul, nu certitudinea — pentru că nimeni nu a auditat încă dosarele să vadă ce s-a pierdut efectiv și din vina cui.
Și tocmai asta e miezul problemei. Nimeni nu știe cu adevărat cât a pierdut statul român prin inacțiunea AAAS. Estimarea de 7,48% rată de recuperare e calculată pe datele parțiale disponibile. „Expunerea reală este probabil mai mare, iar rata reală de recuperare probabil mai mică”, se arată în documentul transmis Guvernului. Cu alte cuvinte, chiar și acele 7,48 procente sunt, cel mai probabil, un scenariu prea optimist.
Vicepremierul Gheorghiu a propus Guvernului trei măsuri concrete: trimiterea corpului de control al prim-ministrului la AAAS, solicitarea unui audit din partea Curții de Conturi și, în funcție de concluziile auditului, evaluarea oportunității de a menține AAAS ca instituție autonomă. Nu e o propunere de desființare imediată. E un semnal că instituția, în forma ei actuală, nu mai poate continua să existe fără un control real și documentat.
Documentul are și o frază care rezumă mai bine decât orice analiză situația de ansamblu: „Invocarea propriei dezorganizări ca motiv de neîndeplinire a solicitărilor este inadmisibilă pentru o autoritate cu mandat de administrare a patrimoniului public.” Cu alte cuvinte, AAAS a fost întrebată de date și a răspuns că nu le are. Și a folosit tocmai această lipsă ca justificare pentru neperformanță.
Răspunsul instituției și contextul mai larg
AAAS nu a tăcut după ce informarea a devenit publică. Într-un comunicat semnat de Florin Daniel Geantă, instituția susține că a răspuns la toate solicitările venite de la Guvern și că imaginea prezentată în document nu reflectă realitatea activității sale. Comunicatul există. Datele din informarea vicepremierului, de asemenea.
Contextul în care apare această dezvăluire nu e lipsit de relevanță. În aprilie 2026, același Guvern Bolojan a adoptat o ordonanță de urgență prin care AAAS primea puteri extinse: instituția urma să preia creanțe bugetare restante de la ANAF asupra unor companii de interes strategic, inclusiv firme private declarate strategice, aflate în insolvență sau executare silită. Mai multă responsabilitate, mai multe dosare, mai mulți bani publici de gestionat.
Oana Gheorghiu, vicepremierul care a semnat informarea critică la adresa AAAS, face parte din același Guvern care, cu o lună înainte, extindea atribuțiile instituției. Iar asta ridică o întrebare pe care documentul nu o formulează, dar pe care cititorii o pot face singuri: dacă statul știa deja că AAAS nu știe ce are în portofoliu și nu acționează în 69% din dosare, de ce i-a dat mai multe dosare de administrat?
Oana Gheorghiu a ajuns vicepremier în octombrie 2025, în Guvernul condus de Ilie Bolojan. Vine din zona societății civile, e co-fondatoarea asociației Dăruiește Viață, cunoscută publicului larg pentru campania de construire a spitalului de oncologie pentru copii. E poate cel mai puțin „politic” vicepremier din istoria recentă a României. Tocmai de aceea, informarea pe care a semnat-o e cu atât mai greu de ignorat.
59% din portofoliul AAAS rămâne, în termenii documentului oficial, „netransparent”. Peste jumătate. Într-o instituție cu peste 20 de ani de existență, cu zeci de angajați și cu mandat legal clar.
Banii publici pierduți prin insolvențe și falimente nu dispar în neant. Unii ajung la creditori privați mai organizați, mai rapizi, mai atenți la termenele de 45 de zile. Alții rămân blocați în dosare care se prescriu lent, fără ca nimeni să fie tras la răspundere pentru neacțiune. Iar instituția care ar fi trebuit să apere interesele statului în acele proceduri a invocat, în fața Guvernului, propria dezorganizare ca explicație.
Auditul promis de vicepremierul Gheorghiu ar putea clarifica, în sfârșit, câți bani a pierdut statul român definitiv și dacă această pierdere a fost doar neglijență sau ceva mai grav. Până atunci, 740 de companii din portofoliul AAAS rămân un mister, 30 de dosare se tărăgănează de două decenii și 2,76 miliarde de lei stau pe hârtie, așteptând o instituție care să știe ce face cu ele.
