Într-o industrie în care 8 din 10 angajați sunt bărbați, România reușește ceva ce multe țări occidentale nu au atins: aproape 3 din 10 specialiști IT&C sunt femei. Cifrele publicate de Eurostat în mai 2026 plasează România pe locul al treilea în Uniunea Europeană la acest indicator, depășind economii cu tradiție tech îndelungată și cu resurse incomparabil mai mari.
Povestea nu e simplă și nici măcar pe de-a-ntregul pozitivă. Dar e interesantă. Și merită citită până la capăt.
O statistică care surprinde
Datele Eurostat pentru 2025 arată că în Uniunea Europeană existau 3,4 milioane de angajați cu pregătire în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (IT&C), cu 5,1% mai mulți față de 2024, când numărul era de 3,2 milioane. Din acești 3,4 milioane, femeile reprezentau 16,6%, adică aproximativ 600.000 de persoane. La prima vedere, pare un număr rezonabil. La a doua vedere, te lovești de o realitate dură: aceeași pondere de 16,6% exista și în 2015. Zece ani de creștere a industriei, zeci de miliarde investite în digitalizare la nivel european, campanii întregi dedicate femeilor în tech, și totuși proporția a rămas aproape identică.
România se află, în acest context, pe un loc neașteptat de bun.
Cu o pondere de 28,6% femei în rândul angajaților cu pregătire IT&C, România ocupă locul al treilea în UE, după Danemarca (30,0%) și Suedia (29,8%). Față de media europeană de 16,6%, avansul României este de aproape 12 puncte procentuale, o diferență suficient de mare încât să nu poată fi pusă pe seama hazardului statistic sau a unui eșantion mic.
Tendința nu este nouă, chiar dacă amploarea ei rămâne surprinzătoare pentru mulți. Datele Eurostat din 2024 plasau România pe locul al doilea în UE la ponderea femeilor angajate ca specialiști IT&C, cu 27,3%, după Estonia (27,6%), ambele depășind Bulgaria (27,0%). Iar un raport similar din 2015 arăta că România se afla deja în topul european la același indicator, cu 27,2% femei în IT&C. Altfel spus, România a menținut această poziție de fruntaș timp de cel puțin un deceniu, chiar dacă cifrele absolute s-au schimbat de la un an la altul.
Cine stă cel mai prost
La polul opus, tabloul este și mai grăitor. Cehia înregistrează cea mai mică pondere a femeilor în IT&C din UE, cu doar 7,1% femei, ceea ce înseamnă că aproape 93 din 100 de angajați cu pregătire în domeniu sunt bărbați. Urmează Slovenia (10,9%), Letonia (11,0%), Lituania (11,1%) și Slovacia (11,6%). Sunt, în bună parte, țări din fostul bloc comunist, ceea ce face comparația cu România și mai interesantă și ridică o întrebare legitimă despre ce anume a generat această diferență în interiorul aceluiași spațiu cultural și economic post-socialist.
Franța, Germania, Austria, Olanda nu apar nicăieri în top. Economii cu universități de profil recunoscute mondial, cu ecosisteme tech bine finanțate și cu politici active de incluziune, rămân semnificativ sub pragul atins de România în mod natural, fără programe spectaculoase anunțate în conferințe de presă.
Paradoxul educației și al pieței muncii
Tabloul devine și mai complicat când privești celelalte date din același raport. România are, simultan, una dintre cele mai mici ponderi ale specialiștilor IT&C în totalul forței de muncă din UE. Conform datelor Eurostat, România și Grecia se află la coada clasamentului european la acest indicator. Cu alte cuvinte, IT-ul e un sector relativ mic ca pondere în piața muncii românească, dar în acel sector mic, femeile sunt proporțional mult mai prezente decât în restul Europei.
La nivel european, în 2025, mai mult de două treimi, adică 74,8% din angajații cu pregătire IT&C, aveau studii superioare. Restul de 25,2% aveau studii secundare sau postliceale. Și aici diferențele între state sunt spectaculoase: în Danemarca, 97,7% dintre angajații IT&C sunt absolvenți de facultate, în Franța 96,6%, în Cipru 96,4%. În schimb, în Italia 69,2% și în Portugalia 58,8% din angajații IT&C nu sunt absolvenți de studii superioare.
Dacă pui aceste date cap la cap, imaginea pe care o obții este că România nu excelează în IT&C în general, ci că, în interiorul unui sector cu penetrare scăzută în economia națională, femeile ocupă o cotă surprinzător de mare față de media continentului. Asta poate însemna că barierele de acces sunt mai mici, că salariile atractive din sector atrag indiferent de gen, că universitățile tehnice românești au un profil mai echilibrat din punct de vedere al admiterii, sau că pur și simplu există o tradiție culturală diferită față de vestul Europei în privința femeilor în domeniile tehnice.
Nu există un singur răspuns. Dar există un pattern consistent pe cel puțin zece ani, documentat în mai multe raporturi Eurostat consecutive, care arată că România ocupă sistematic locuri fruntașe la acest indicator specific, indiferent de metodologia aplicată sau de anul de referință ales.
Un alt context relevant vine dintr-un raport Eurostat publicat în aprilie 2026, care arăta că fetele cu vârste între 16 și 19 ani din UE au competențe digitale de creare de conținut superioare mediei populației generale, dar că ponderea celor care scriu cod este aproape dublă la băieți față de fete la nivel european. România se numără printre țările cu cel mai mic decalaj de gen la programare în rândul tinerilor, cu o diferență de doar 2,4 puncte procentuale între băieți și fete, față de 26,6 puncte în Portugalia sau 17,9 puncte în Belgia. Asta sugerează că decalajul de gen în IT&C românesc nu vine din educație formală și că generația care urmează s-ar putea menține sau chiar îmbunătăți poziția României în clasamentul european.
Ce nu spun cifrele
Datele Eurostat măsoară angajații cu pregătire în domeniul IT&C, nu neapărat specialiștii IT&C în sensul strict al cuvântului. Diferența contează: un contabil care lucrează într-o firmă tech cu o diplomă în informatică intră în această categorie, la fel ca un project manager cu profil tehnic. Ponderea femeilor în rolurile strict tehnice de inginerie software sau securitate cibernetică ar putea arăta diferit față de ce reflectă statisticile agregate.
Există și o altă nuanță pe care cifrele nu o surprind: salariile. România are salarii în IT&C semnificativ mai mici față de media vest-europeană în termeni absoluți, dar printre cele mai competitive din economia locală. Dacă banii din tech sunt cei mai buni disponibili pe piața românească, logica economică simplă atrage mai mulți candidați, indiferent de gen, spre aceste joburi. Vestul Europei are mai multe sectoare bine plătite care concurează pentru aceleași talente.
Problema e că România bate recorduri europene la un capitol și stă printre ultimele trei țări din UE la altul: rata de ocupare a femeilor în general a fost de doar 59,5% în 2025, față de media europeană de 71,3%, ceea ce plasează România pe antepenultimul loc din Uniune, depășită în sens negativ doar de Italia. Decalajul de gen la angajare în total economie este de 18,7 puncte procentuale în România, al doilea cel mai mare din UE.
Deci femeile românești sunt extraordinar de bine reprezentate în IT&C și extrem de slab reprezentate în piața muncii în ansamblu. Cele două realități coexistă, iar explicația uneia nu o anulează pe cealaltă.
România e, în mod paradoxal, simultan o poveste de succes și un avertisment. Și tocmai asta face statisticile Eurostat din mai 2026 mai interesante decât par la prima citire: nu confirmă un model, ci îl complică. Rămâne de văzut dacă factorii care au generat această pondere neobișnuit de mare a femeilor în IT&C sunt suficient de solizi pentru a rezista în timp sau dacă sunt o consecință a unor circumstanțe economice care se pot schimba rapid, pe măsură ce salariile din sector converg spre media europeană.
