Robert era în pauză când a căzut. Doi colegi erau lângă el. Profesoara de sport a alergat, a îngenuncheat pe asfalt și a început masajul cardiac. Era joi dimineață, puțin după ora cinci, în curtea unei școli din Buhoci, județul Bacău. Cineva sunase deja la 112.
Băiatul de 15 ani nu s-a mai ridicat.
Ceea ce a urmat în orele următoare a scos la suprafață o realitate pe care autoritățile din sănătate o cunosc de ani de zile și pe care nimeni nu s-a grăbit să o rezolve: în unele județe din România, când suni la urgențe, s-ar putea să nu existe un medic disponibil. Niciunul. Pur și simplu.
Joi dimineață, la Buhoci
Robert era elev în clasa a VIII-a. Nu se știa cu nicio problemă de sănătate. Profesoara lui de sport, care a fost prima la fața locului, spune că băiatul era agil, sprinten, că juca fotbal fără nicio dificultate vizibilă. Nu exista niciun semnal de alarmă.
"Am efectuat apelul către SMURD în fața școlii, la ora 5:05, după care am fugit lângă elev să acord primul ajutor, masaj cardiac concomitent cu respirație gură la gură. La 5:18 era inconștient, a început să verse și pe gură, și pe nas. I-am făcut masaj cardiac în continuare. Eu, fiind profa lui, nu am avut nicio adeverință medicală. Juca fotbal, era agil, sprinten, un copil aparent sănăros", a povestit ea.
Prima ambulanță a ajuns relativ repede. Problema e că nu avea medic în echipaj, doar o asistentă. Echipajul cu medic a sosit la aproape două ore după primul apel la 112. Două ore în care profesorii s-au întors pe rând la resuscitare, în timp ce un copil își pierdea orice șansă de supraviețuire pe asfaltul școlii lui.
Decesul a fost constatat la fața locului.
"Dacă avea și 1% șanse, șansa lui a fost epuizată"
Iuliana Roșu era și ea acolo. Fosta lui învățătoare. A văzut tot și, după, a găsit puterea să descrie cu o precizie dureroasă ce s-a întâmplat în acele ore când sunau și sunau și nu primeau niciun răspuns concret de la dispecerat.
"Am implorat, am rugat, am amenințat. Se cunoștea din vocile noastre că eram disperați. Nepăsători, liniștiți: Nu avem, nu putem, e pe drum, nu e pe drum, e cu bolnav la spital, da, vine imediat. Colega mea țipa disperată să trimită un medic, că chiar îl plătim noi, numai să vină. Situația este că, dacă avea și 1% șanse, era șansa lui și a fost epuizată", a spus Iuliana Roșu.
Răspunsurile de la dispecerat veneau calme. Aproape mecanice. Între timp, pe asfaltul din Buhoci, un om făcea respirație gură la gură unui copil de 15 ani.
Două săptămâni, doi copii pierduți
Sorin Roșu, primarul comunei Parincea, din care face parte și Buhoci, a vorbit direct. Nu a ales cuvintele cu grijă diplomatică, poate pentru că nu mai are răbdare pentru diplomație.
"Suntem nemulțumiți pentru că în comună, în timp de două săptămâni, am pierdut doi copii, iar ambulanța nu ajunge niciodată în intervalul în care trebuie să ajungă", a spus el.
Două săptămâni. Doi copii. Același serviciu de urgență, aceleași drumuri, aceleași întârzieri.
Explicația oficială, recunoscută acum de mai mulți reprezentanți ai autorităților, este că în județul Bacău există un singur medic disponibil pe ambulanță pentru tot județul. Un singur om responsabil de urgențele medicale grave într-un județ cu sute de mii de locuitori, zeci de comune și distanțe considerabile între ele.
În dimineața în care Robert s-a prăbușit la Buhoci, medicul respectiv era deja angajat la un alt caz, în altă parte a județului. Nu exista un al doilea echipaj cu medic disponibil. Nu exista nicio soluție de rezervă. Sistemul funcționase exact conform capacității lui reale, adică al unui singur om pentru tot.
Aceasta nu este o situație de criză temporară sau un accident de organizare. Este modul în care serviciile de urgență funcționează în zeci de județe din România rurală, unde salariile din sistemul public nu atrag medici, unde posturile rămân vacante ani la rând și unde rapoartele despre deficitul de personal există în sertarele ministerului de multă vreme.
Dosarul penal și verificările oficiale
Până la sfârșitul zilei de joi, Inspectoratul de Poliție Județean Bacău deschisese dosar penal pentru ucidere din culpă. Purtătorul de cuvânt al IPJ, Cătălina Crețu, a confirmat că polițiștii fac cercetări pentru a stabili exact ce s-a întâmplat și dacă există responsabilitate penală.
Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, a cerut inspectorilor sanitari să efectueze o verificare la Serviciul de Ambulanță Județean Bacău, cu accent pe timpii de răspuns și pe fișa de urgență prespitalicească din cazul lui Robert.
Necropsia urmează să stabilească cauza exactă a decesului. Printre ipotezele investigate se află și posibilitatea că băiatul s-ar fi înecat în timp ce mânca înainte de a cădea, însă anchetatorii spun că nu exclud nicio variantă în acest moment.
Conducerea școlii a confirmat că profesorii au intervenit imediat și că 112 a fost apelat din primele minute. Nimeni nu contestă asta. Toți martorii spun același lucru: oamenii din acea școală au făcut tot ce puteau, cu mâinile goale, pe asfalt, timp de aproape două ore.
Două Românii, aceeași linie de urgență
Există o discuție veche și obositoare despre diferența dintre urgențele medicale din orașele mari și cele din România rurală. Se vorbește despre ea la fiecare tragedie, se promit soluții, se anunță verificări și strategii, după care totul se resetează până la următorul caz.
Deficitul de medici în serviciile de ambulanță județene nu e o descoperire recentă. E documentat, raportat, cunoscut. Salariile din sistemul public de urgență nu reușesc să concureze cu ofertele din privat sau din străinătate, iar județele mai sărace rămân descoperite. Bacăul e un exemplu, dar nu e singurul.
Robert nu știa nimic din toate astea când a pășit în curtea școlii joi dimineață. Nu știa că județul lui are un singur medic pe ambulanță. Nu ar fi trebuit să conteze. Și totuși, a contat.
Întrebarea pe care o au acum toți părinții din județul Bacău, și nu numai, e simplă și fără un răspuns oficial satisfăcător: dacă mâine i se întâmplă ceva copilului meu, cine vine?