Sângele apare brusc, fără nicio lovitură, fără nicio cădere. Copilul stă pe canapea sau se joacă în cameră și, dintr-odată, nara începe să curgă. Primul instinct al oricărui părinte este panica. Al doilea, de cele mai multe ori, este să dea capul pe spate și să aștepte să treacă. Ambele reacții sunt greșite, iar cea de-a doua poate face mai mult rău decât bine.
Sângerările nazale la copii, cunoscute medical sub numele de epistaxis, sunt printre cele mai frecvente motive pentru care părinții ajung la urgențe ORL. Și totuși, în spatele unui simptom atât de comun se ascund uneori lucruri pe care nimeni nu se grăbește să le caute.
De ce sângerează nasul copilului tău, de fapt
Nasul unui copil nu e construit ca al unui adult. Mucoasa nazală este mai subțire, vasele de sânge din zona anterioară a septului, grupate în ceea ce medicii numesc plexul Kiesselbach, sunt extrem de fine și superficiale. Orice iritație, orice uscăciune, orice frecare poate rupe unul dintre aceste vase minuscule și sângerarea pornește aproape instantaneu.
Cel mai frecvent vinovat este aerul uscat. Iarna, în special, caloriferele și centralele termice scad dramatic umiditatea din casă, iar mucoasa nazală a copilului se deshidratează, se crăpă și formează cruste. Când copilul încearcă să îndepărteze crusta, fie cu degetul, fie prin suflarea puternică a nasului, vasele se rup.
Studiile arată că epistaxisul recurent apare la aproape 1 din 10 copii, iar vârsta de vârf pentru aceste episoade este între 4 și 10 ani. La această vârstă, copiii sunt activi, se lovesc, aleargă, nu știu să își sufle nasul corect și, nu în ultimul rând, au obiceiul de a-și introduce degetele în nas cu o regularitate care îi disperă pe părinți. Dar tocmai acest ultim detaliu poate spune mai mult decât pare.
Când "mâna în nas" nu mai e doar un obicei urât
Dr. Denisa Secașiu, medic primar ORL în cadrul Spitalului MedLife Humanitas, atrage atenția asupra unui mecanism pe care puțini părinți îl înțeleg. Copilul care își duce frecvent mâna la nas nu face neapărat o poznă. Poate că îi mănâncă nasul.
"Nu stau cu mâna în nas degeaba, ci pentru că îi mănâncă nasul", explică dr. Secașiu. Mâncărimea nazală persistentă este unul dintre semnele clasice ale alergiei respiratorii, mai ales atunci când apare împreună cu nas înfundat, secreții apoase și ochi iritați. Copilul simte disconfort, se scarpină, irită mucoasa deja inflamată și declanșează sângerarea.
Mecanismul merge mai departe: alergia modifică secreția nazală, favorizează apariția crustelor, copilul colonizează nasul cu bacterii de pe mâini și cercul vicios se închide. "Copiii colonizează nasul cu microbi de pe mâini, se formează crustele și de acolo apar sângerările repetate", explică medicul. Nu e vorba de un obicei prost. E vorba de un simptom pe care corpul îl semnalizează și pe care nimeni nu l-a ascultat.
Alergiile respiratorii sunt mai frecvente decât cred mulți părinți, iar factorii declanșatori sunt multipli: polenul de graminee și plantele de sezon, praful, parul de animale, acarienii, dar și poluarea atmosferică. Vântul transportă alergenii pe distanțe mari, ceea ce face ca simptomele să apară chiar și atunci când în jur nu există surse vizibile de polen. "La Cluj, chiar și când pomii poate încă nu sunt înfloriți, pacienții au deja manifestări de la final de februarie, început de martie, pentru că vântul vehiculează acești alergeni din alte zone", spune dr. Secașiu.
Greșeli clasice de prim ajutor pe care le face aproape toată lumea
Capul pe spate este probabil cel mai răspândit sfat pe care părinții și l-au dat unii altora de generații întregi. Este și unul dintre cele mai greșite lucruri pe care le poți face. În această poziție, sângele se scurge în gât, ajunge în stomac, produce iritație și poate provoca vărsături. La copiii mici, riscul este și mai mare, pentru că sângele poate ajunge în căile respiratorii.
Poziția corectă este simplă: copilul stă pe un scaun, cu capul ușor aplecat înainte și în jos, deasupra unui prosop sau a unui lighean. Se comprimă ferm nara care sângerează, timp de cel puțin 5 până la 10 minute, fără să se elibereze pentru a "vedea dacă s-a oprit". Dacă sângerarea continuă după 20 de minute sau dacă reapare în aceeași zi, este momentul unui consult medical.
O compresă rece aplicată pe piramida nazală poate ajuta la constricția vaselor de sânge. Umidificatorul din camera copilului, serul fiziologic sau apa de mare pentru irigații nazale regulate și tăierea unghiilor scurt sunt măsuri simple care reduc semnificativ frecvența episoadelor. Sunt lucruri pe care orice pediatru le recomandă, dar pe care puțini părinți le aplică sistematic.
Problema apare atunci când sângerările devin frecvente, greu de oprit sau când sunt însoțite de paloare, oboseală, vânătăi care apar fără o cauză clară sau de sângerări în alte zone ale corpului. Aceste semne combinate pot indica o afecțiune a sistemului de coagulare și necesită investigații urgente.
Ce boli pot sta în spatele sângerărilor repetate
Dincolo de aerul uscat și de alergii, există o serie de afecțiuni mai serioase care se pot manifesta prin epistaxis recurent la copii. Tulburările de coagulare, cum ar fi boala von Willebrand sau trombocitopenia, sunt printre primele suspiciuni ale unui medic atunci când sângerările sunt frecvente, abundente și dificil de oprit. Boala von Willebrand este de fapt cea mai frecventă tulburare ereditară de coagulare și, deși mulți adulți cu această afecțiune nici măcar nu știu că o au, epistaxisul recurent la copil poate fi primul indiciu.
Afecțiunile hepatice, cum ar fi hepatita sau ciroza hepatică, pot altera producția de factori de coagulare și pot genera sângerări nazale repetate. Bolile oncologice, limfomul Hodgkin sau limfosarcomul, pot apărea și ele pe lista medicilor ORL care investighează un epistaxis persistent la un copil altfel sănătos. Nu sunt diagnostice frecvente, dar sunt diagnostice pe care niciun medic responsabil nu le exclude fără investigații.
Carențele de vitamine, în special vitamina K, vitamina C și vitamina A, pot fragiliza vasele de sânge și mucoasa nazală. Un copil cu o dietă dezechilibrată sau cu probleme de absorbție poate prezenta sângerări nazale ca semn indirect al unui deficit nutrițional. La fel, anumite medicamente administrate frecvent fără prescripție medicală, ibuprofenul sau aspirina, reduc agregarea plachetară și cresc riscul de sângerare.
Medicul ORL este, de obicei, primul specialist la care ajunge copilul cu sângerări nazale recurente. De acolo, în funcție de ce se observă la consult, drumul poate continua spre alergolog pentru testare și stabilirea tratamentului, sau spre hematolog dacă există suspiciunea unei tulburări de coagulare. "Îi trimitem către alergolog, atât pe copii, cât și pe adulți, pentru testări și pentru dirijarea tratamentului", spune dr. Secașiu. Uneori, același episod de sângerare deschide mai multe uși deodată.
Când e urgență și când poți gestiona acasă
Majoritatea sângerărilor nazale la copii se opresc în 5 până la 10 minute de compresie corectă și nu necesită intervenție medicală. Dar există situații în care așteptarea acasă poate fi periculoasă. Sângerarea care nu se oprește după 20 de minute, pierderea unei cantități mari de sânge, apariția sângerării după un traumatism la cap sau la față, sau sângerarea la un copil care urmează un tratament anticoagulant sunt situații care cer prezentarea de urgență la spital.
Medicul specialist ORL poate interveni prin mai multe metode, de la tamponament nazal anterior sau posterior, la cauterizarea petei vasculare cu nitrat de argint, metoda clasică și eficientă pentru sângerările recurente din zona plexului Kiesselbach. Intervențiile mai noi, inclusiv terapia cu laser sau ablația cu microunde, se dovedesc promițătoare în cazurile complexe, deși cercetările privind eficacitatea lor pe termen lung sunt încă în desfășurare.
Un copil care a trecut printr-un episod de epistaxis tratat trebuie să evite, în zilele imediat următoare, suflatul puternic al nasului, desprinderea crustelor, dușurile fierbinți, alimentele prea calde și efortul fizic intens. Vasele de sânge lezate au nevoie de câteva zile pentru a se reface complet, iar o iritare prematură poate relansa sângerarea de la capăt.
Aerul din camera copilului contează mai mult decât pare. Un umidificator cu ultrasunete menține umiditatea relativă la 50 până la 60 de procente, nivelul optim pentru mucoasa nazală, și poate reduce dramatic frecvența episoadelor de epistaxis legate de aerul uscat. Combinat cu irigații nazale regulate cu ser fiziologic sau apă de mare izotonicăîn perioadele de răceală sau alergie, efectul este semnificativ.
Sângerarea nazală la un copil nu este niciodată ceva de ignorat complet, chiar dacă de cele mai multe ori cauza este simplă și rezolvabilă acasă. Problema e că, atunci când părinții se obișnuiesc cu ea și o tratează ca pe un fundal, corpul continuă să transmită un semnal pe care nimeni nu îl mai ascultă. Iar semnalele ignorate prea mult timp au felul lor de a deveni mai zgomotoase.